PROGRAM CONSULTATII:

DESPRE TIROIDA

Glanda tiroida, situata in regiunea gatului, este formata din doi lobi uniti  printr-un istm. Ea secreta doi hormoni: tiroxina (T4) si triiodotironina (T3) intr-o proportie mai mica.

Pentru evaluarea statusului functional si determinarii etiologiei disfunctiei glandei sau anomaliilor structurale se pot efectua urmatoarele investigatii:

• dozarea nivelului seric al hormonilor tiroidieni (T3, T4, T3 liber, T4 liber) dar si TSH;

• ecografia tiroidiana (diferentiaza nodulii solizi de cei chistici: ghideaza punctia);

• scintografia tiroidiana (marimea si forma glandei, localizarea formelor functionale);

• dozarea anticorpilor antitiroida;

• biopsia glandei tiroide in precizarea naturii benigne/maligne a nodulilor tiroidieni.
  
  

Hipertiroidismul este consecinta excesului de hormoni tiroidieni eficace la nivelul tesuturilor, hormoni sintetizati in exces la nivelul glandei. Simptomele sunt hiperactivate, labilitate afectiva, insomnie, intoleranta la caldura, palpitatii, oboseala, “lipsa de aer” la efort, scadere ponderala cu pofta de mancare crescuta (la tineri) sau scazuta (la batrani), reducerea sau disparitia sangerarii menstruale, scaderea libidoului, tranzit intestinal accelerat, sete, poliurie, prurit. Semnele care apar sunt tahicardie, gusa, tegumente calde, catifelate, transpiratii abundente, tremor fin al extremitatilor, hiperchinezie, hiperreflexie, eritem palmar, onicoliza, alopecie, retractie palpebrala, exoftalmie.
       
Hipotiroidismul este consecinta deficitului de hormoni tiroidieni. La copii se manifesta prin intarzierea cresterii dar si cu retard psihic, tulburari de memorie, pubertate intarziata. La adulti apar astenie, intoleranta la frig, letargie, crestere in greutate, constipatie, dureri musculare sau/articulare, tulburari menstruale, caderea parului. Concomitent, pacientul are pielea uscata, ingrosata si rece, par subtire, voce ragusita, unghii friabile, infiltratie tegumentara, predominant periocular si periferica, bradicardie, colectii lichidiene in pleura sau pericard.

 Gusa este reprezentata de cresterea de volum a glandei. Din punct de vedere al functiei glandei tiroide, pacientii pot fi:

• eutiroidieni (functie normala),

• hipertiroidieni

• hipotiroidieni. 

DESPRE OSTEOPOROZA

Osteoporoza este definită de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) ca o scădere a densității minerale osoase cu mai mult de 2,5 deviatii standard față de media persoanelor tinere de același sex, măsurată cu DEXA. Deși există posibilități de tratament al osteoporozei, prevenția este în continuare pe primul loc în efortul de a reduce incidența fracturilor. Datorită legăturilor dintre densitatea osoasă și activitatea hormonala, femeile sunt mai expuse decât bărbații, mai ales în primele decade după menopauza.

Diagnosticul de osteoporoză nu se poate pune doar prin examinarea persoanei respective, cu excepția situației în care aceasta are o deformare caracteristică dobândită a coloanei vertebrale sau dacă a scăzut evident în înălțime. Examinarea sângelui este de regulă normală, iar radiografia nu poate diagnostica boala decât într-o fază avansată, de exemplu evidențiind una sau mai multe fracturi vertebrale.

Modalitatea prin care se poate pune diagnosticul de certitudine pentru o densitate osoasă redusă este densitometria. Aceasta se poate face prin:

• tomografie computerizată cantitativă - metodă scumpă și greu accesibilă, nu s-a impus încă în diagnosticul de rutină al osteoporozei

• absorbțiometrie duală DEXA - este o examinare radiologică cu doză mică de iradiere, care vizualizează șoldul, coloana vertebrală sau ambele, și reprezintă în prezent "standardul de aur" în diagnosticul osteoporozei și în urmărirea eficienței tratamentului

• densitometria ultrasonică - măsoară atât densitatea osoasă, cât și calitatea osului (arhitectura și elasticitatea); este practic un tip specializat de ecografie; fără a fi atât de precisă ca DEXA, metoda este utilă în evaluarea riscului de fractura, la un preț de cost mai redus și fără iradiere, dar nu poate servi la urmărirea eficienței tratamentului.

Pentru a opri evoluția bolii și a evita fracturile persoanele afectate pot:

• utiliza medicație specifică 

• asigura un aport adecvat de calciu și vitamina D

• să crească nivelul activitatii fizice 

• sa prevină fracturile

• utiliza protectoare de sold

 Aportul de calciu și vitamina D

Desi este necesar pentru edificarea osului, un aport generos de calciu nu este suficient pentru a preveni osteoporoza. Aportul inadecvat de calciu poate însă accentua tendința de demineralizare a osului. Pentru absorbția calciului și fixarea sa în os, este necesară vitamina D. Un adult are nevoie zilnic de 1000-1500 mg calciu și 400-800 UI vitamina D. Dacă aportul alimentar de calciu și vitamina D este insuficient, se indică utilizarea unui un supliment nutritiv.

 Medicație

Înainte de a folosi orice tip de medicatie, trebuie consultat medicul endocrinolog pentru a pune in balanta avantajele și riscurile.

• substituția hormonală - în principal are indicație la femeile aflate la menopauză, care au simptome specifice acestei perioade

• modulatorii selectivi de receptori estrogenici - cresc densitatea minerală osoasă și reduc riscul de fractură vertebrală

• bifosfonații - cresc densitatea minerală osoasă și reduc riscul de fractură vertebrală, de radius și de șold

• calcitonina - nu reduce riscul de fractură, dar poate fi utilă la pacienții cu fracturi vertebrale dureroase

• parathormonul - introdus recent în tratamentul osteoporozei

​

DESPRE INFERTILITATE

​

Cauzele infertilitatii.  Infertilitatea este definita ca inabilitatea de a ramane insarcinata dupa un an de zile de raporturi sexuale regulate fara a utiliza contraceptive. Deoarece atat femeile, cat si barbatii pot fi sursa acestei probleme, ambii parteneri trebuie evaluati. Iata cateva din cauzele cele mai des intalnite ale infertilitatii: 

LA FEMEI. Infectiile pelviene care deterioreaza sau blocheaza oviductele 
endometrioza, o parte din tesutul endometrial este in exteriorul uterului (situatie mai des intalnita la femei trecute de 30 de ani, care nu au fost insarcinate) 
Probleme de ovulatie (ovulatie neregulata)

 1. GRAFICUL OULATIEI: Aceasta metoda este folosita atunci cand cauzele infertilitatii nu sunt evidente sau inaintea determinarii acestora prin intermediul testarii. Fertilitatea unei femei este maxima in perioada oulatiei si ea este mai predispusa la concepere daca sperma se afla in oviducte in acelasi moment cu ovulul. Perioasa ovulatiei este determinata pin masurarea si inregistrarea temperaturii corpului pe o perioada de cateva luni. Temperatura corpului creste dupa ovulatie. Pin inregistrarea temperaturii timp de cateva luni, va puteti crea o imagine a perioadei optime de ovulatie si planifica relatiile sexuale in functie de aceasta. 

2. CHIRURGIE: pentru femei, chirurgia poate indeparta cu succes efectele endometriozei si sa corecteze anumite disfunctii structurale ale cervixului sau ale uterului. 

3. MEDICAMENTE: Multe probleme de ovulatie pot fi tratate prin prescrierea unor medicamente concepute pentru a stimula fazele ovulatiei sau a bloca producerea hormonilor care o impiedica. Cel mai mare dezavantaj al utilizarii medicamentelor fertilizatoare este posibilatatea aparitiei sarcinilor multiple (10 -20%). 

4. IMBUNATATIREA SPERMEI: Aceasta este un proces de laborator; performantele spermatice sunt imbunatatite prin separarea partii mobile sau a celei mai sanatoase parti din produsul ejaculat si concentrarea acestuia intr-un volum redus. Daca este destul de rezistenta, aceasra este introdusa in uter. Daca nu este inca destul de rezistenta pentru a penetra ovulul, se pot adauga substante chimice pentru a-i imbunatati calitatea inaintea intoducerii. 

5. FERTILIZARE IN VITRO: Contactul dintre ovul si spermatozoizi are loc in laborator. Ovulul este recoltat din ovare si insamantat cu sperma imbunatatita. Sunt apoi introdusi in uter pana la cinci embrioni fertilizati. Cu toate ca fertilizarea in vitro are rezultate foarte bune, cele mai mari dezavantaje sunt costurile (6000 ? 10000 dolari) si probabilitatea crescuta a unei sarcini multiple. 

6. PLANIFICARE FAMILIALA: Pentru problemele de concepere cauzate de disfunctii sexuale psihologii specializati in acest domeniu ofera adeseori o solutie, atat pentru problemele femeilor cat si pentru cele ale barbatilor. 
Probleme structurale ale uterului sau ale cervixului 
Disfunctii sexuale care impidica relatia sexuala (dyspareunia sau vaginismul)